Ionela Manolesco

Ionela Manolesco

Membru

Destinul  trece; Cartea rămâne
articol semnat de Ionela Manolescu

Captatio benevolensis

Anul două mii sase fiind pe sfârşite, pot spune că  el a fost pentru mine  cel mai bogat   ca producţie de carte. Atât cantitativ cât şi calitativ. Constat că  Informatica a contribuit eficient la câştigarea  autonomiei mele de publicistă. Prinaceastă minune a secolului, am putut să înbin cartea bună cu cartea frumoasă, apoi să scot la lumină în timp record trei lucrări ample şi însfârşit să-mi văd ultimile două  titluri cotate de experţi la rubrica de cartea rară. Voi alege dintre acestea un singur exemplu, o cartea ce se potriveşte de minune cu ajunul Crăciunului ; cartea « Urşilor », intitulată : (fr.) «L e s  H y b e r n a u t e s », pe care o  voi prezenta mai încolo  pe larg. Trebue totuşi să menţionez măcar  în treacăt pe celelalte două,  urmând să le prezint  pe larg şi pe acestea, într-un alt  număr al revistei D e s t i n e. Prima dintre aceste două fiind «Eminesco pour toujours », comentat şi tradus în versuri, din limba română în  franceză. Carte pe care am prezentat-o de altfel sumar, în cuvântarea  ţinută de mine cu prilejul inaugurării Romfest a parcului de la Montreal închinat României. Despre această carte mai am încă  ceva de spus şi de scris, aşa că o voi face după cum am promis. Ultimul titlu ce îmi rămâne de prezentat  pe viitor, va fi cel al cărţii  publicate recent ca preambul, la  suita în curs de a fi publicată- I.M.: «Villon/Le Pet au Deable/ I – IV»). Am editatat acest  compendium  purtând titlul specfic de «Exemplum», sub titlul global «Le Pet au Deable de Villon». Această carte constitue  summum-ul contribuţiei mele de până acum la decodarea ermetismului lui FrançoisVillon.

Bilanţ numeric

În decurs de numai trei ani  adică din 2004 până în 2006 inclusiv, am redactat, ilustrat şi publicat  cele trei titluri menţionate şi care corespund celor mai importante cărţi din cariera mea literară. Ele acoperă  şapte volume  totalizând un număr de 755  pagini  de mare format  (8:1/2 X 11). Drept e că am muncit mult la ele, dar asta nu mai contează, faţă cu recordul atins. Unul tehnic, marcând un salt – atât cantitativ cât şi calitativ. Vorba e c-am scos nişte  cărţi despre care  se va vorbi. Mi-am atins oare ţelul? Nu mă pot încă  pronunţa. Ştiu doar că am dat acum întreaga mea măsură. Dar cu ce m-am ales? Se întreabă unii. Să le răspundă  ceilalţi, citindu-mi. cărţile. Şi acum descreţiţi-vă frunţile căci intră Urşii în scenă….

« L e s  H y b e r n a u t e s » în spaţiu

I-am conceput  întâi ca pe nişte personagii în trei dimensiuni, având în  fruntea lor pe cei doi urşi de colecţie… (fr.« arctophillee »). Ei doi vor fi protagoniştii cărţilor mele. Cel care a venit primul pe lume pe vremea lui Gagarin, a cucerit inimi şi spaţiu dealungul anilor, fiind totodată şi creaţia mea capitală în materie de jucării, anume Bouznou l’Ours. Lui Bouznou i-a urmat o întreagă menajerie. În creaţia de sculptură textilă animalieră eram inbatabilă. Capete luminate se plecau cu zâmbet şi admiraţie în faţa « Jucăriilor » mele. În vremea asta eu le înălţam versuri ancreontice. Căzusem oare în mintea copiilor? Nicidecum, din moment ce mi le preţuiau atât, ori le adoptau ca mascote –  un Sergiu Celibidache; un George Călinescu; un Valentin Lipatti; o Adina Nanu; un Titi Comărnescu; o Sanda Racovitza; un Ion Frunzetti? Deprinsesem meşteşugul acesta direct de la marii Steiff şi Shuco, prin tiparele lor brevetate. Le-am avut pe mână ca artistă creatoare, angajată şi ca consultant, când îmi revenea sarcina de a le revizui şi corecta, spre a putea să restaurez – pornind de la tipare – acel prototip  de Urs tradiţional, ce se deformase în cursul procesului de producţie, prin modificări şi simplificări neavenite.. Postul de «ursăreasă » l-am obţinut printr-un concurs pe ţară! De ce tocmai eu? Pentru că iubeam şi cunoşteam animalele ca pe mine însămi! Faptul acesta  răsbătea şi prin cârpa din care  modelam acele animale însufleţindu-le totodată în cartea ce le-o destinam. Până una alta îmi cautam şi un loc sub soare. Între timp am plimbat Ursul, cum s-ar zice , pe meridianele lumii, urmărind sborul gâştelor sălbatece.

Animale din plus, ca la carte

Dintre acestea voi alege ca ilustraţii de carte următoarele   piese de vârf: Moaka  (fr. :la Guenon ); Pithèque (l’Hominidé-Paperassier ); Mademoiselle de Scudéry ( l’Ourse de glace) dar în primul rând pe neîntrecutul Bouznou ( fr.:l’ Ours Poète et Marchand de Sable). Concomitent cu succesul  expoziţional  repurtat  cu aceştia la Bucureşti, Paris şi Montreal, m-am dedicat cărţii ca scriitoare francofonă, împământenindu-mă, cu tot cu Bouznou, aici în Canada, la Montreal- Québec şi făcându-le loc şi celorlalte creaturi în paginile cărţilor mele.

Limba franceză şi eu

Pe vremea de care vorbesc, eu eram singura scriitoare canadiană de altă origine ca Naţiunile Fondatoare, care scriam şi publicam numai în limba franceză. Astăzi suntem mai multe cu aceaşi meteahnă, dar pe atunci eram privită cruciş. Încrucişarea nu m-a clintit, căci ea mă privea de la dreapta la stânga, şi vice-versa. Expansiunea modului meu de exprimare însă mă avantajează şi mă scoate din singularitate. Puiul  de lebădă s-a făcut mare. Pot aşadar să scriu şi eu pe româneşte, nu-i aşa? Atunci de ce o fac tocmai acum, când franceza urcă şi urcă şi revine tot mai mult la ordinea zilei? Am presimţit eu asta din vreme când Urşii mei şi-au dat arama pe faţă. Totuşi veţi recunoaşte  că am avut dreptate. Vedeţi prea bine că nimeni pe lume nu a servit mai bine limba română ca mine, scriind şi publicând numait în limba franceză. Poate  acum careva  să mă contrazică?!

Istoricul conceptului

Mai înainte de toate am creeat şi restaurat personagiile principale, în frunte cu protagoniştii mei Bouznou şi Bouzzy. Le-am asociat acestora  pe vechii lor prieteni, atribuindu-le rolurile  secundare. Ori că i-am regăsit ca atare în patrimoniul familial, ori că i-am recreat sau  înlocuit cu exemplare de colecţie descoperite pe la anticari. Concomitent cu creaţia vizuală, am susţinut-o intens şi pe aceea literară. Am revizuit şi complectat textele parţiale, axându-le pe o schemă tematică unică. Am desvoltat partea narativă, incluzând acele fabule, cântece şi poeme  autonome, compuse pentru ei în ultima vreme. Pe scurt, am scris o carte lungă dar plină de miez.  

Câte ceva despre organizare

Concocţând acest material, l-am structurat apoi şi sub formă de  scenariu. Pe acesta l-am raportat la acele imagini fixe pe care le-am obţinut fotografiindu-i pe Hybernauţi. Iar când conceptul a fost gata, am şi renunţat la  scenariu! Dar am reţinut din el  acele părţi ce aveau să constitue verigile mele de legătură şi materia secvenţelor dramatice. Scenariul avea să mai servească însă şi ca îndreptar al ordonării imaginilor, la înserarea lor în text. Cum nu intenţionam sa fac un film, m-am jucat doar cu animaţia ceea ce mi-a permis să atribui Cărţii o viziune cinetică şi o valoare spectaculară. Pe măsură ce compuneam poemele, prindeam în obiectiv şi personajele, ca şi în plină acţiune. Le asamblam pe acestea în tablouri vii, rolurile revenind alternativ, numai vedetelor mele din mohair şi din fir de mătase. Am organizat tot în baza scenariului iniţial, tematica poemelor, şi linia discursivă a naraţiunii.

Despre stil

Nu am aplicat scheme rigide. Nu am fabricat reţete compoziţonale. Am făcut, în spiritul unui scenariu de principiu, o Carte – film, atîta tot. Dar  fiindcă  mă consider poetă, am rămas fidelă poeziei pe toate planurile de creaţie ce s-au implicat. Cartea am scris-o, nu numai în limba franceză, ci şi în spiritul marilor clasici ai fabulei, adică într-un stil elaborat, cursiv şi fără opinteli. Am compus-o în versuri, cu secvenţe narative de proză poetică şi cu sketchuri nedispreţuind humorul. Cartea am scos-o ilustrată, fără a cădea în ilustrativism; într-o gamă bogată de culori, prin imagini originale punând în valoare expresivitatea personajelor, ca şi pitorescul unor  colţuri din Vechiul Montreal, văzut din unghiuri deosebite, pe care ele se proectează..

Ilustraţia specifică de carte

Penelul nu mi-a fost deajuns în a reda ce mi-am propus. Atunci am pus o altă săgeată la arcul meu, anume Fotografia. Iar pe aceasta am substituit-o prin reducere la absurd, unei filmări de animaţie, modulată ca printr-o regie de platou. Or, ca să inserez imaginile în pagină, am supus tot arsenalul artistic, Măriei-sale Ordinatorul. Informatica mi-a servit astfel să duc cartea la bun sfârşit. Este o Minune a secolului. Ea a  făcut posibilă scoaterea cărţii ca atare, fără alt intermediar editorial, ci numai prin trecerea ei de pe planul virtual al manuscrisului, pe acela concret al bunului de consum. După care nu-mi rămînea decât să o duc la imprimerie. Dar nici acolo lucrul nu s-a executat în mod mecanic. Deşi am fost excelent asistată,  a mai trebuit să mă implic pe parcurs cu schimbări de detali şi modificări. Aşa s-au născut « Hybernauţii ».

Descrierea cărţilor ce compun suita

« L e s   H y b e r n a u t e s » este o carte cum spuneam, care  va lăsa o urmă. De la bun început ea se sprijină pe o stuctură solidă şi este amplu elaborată, atît pe plan literar cât şi pe cel vizual. Ea farmecă şi mintea, şi ochiul. De fapt nu-i numai o carte, ci o suită. În ansamblu ea se compune din patru volume sau cărţi – albume, şi o a cincea mai substanţială ca volum  de tranziţie între cele două parţi ale suitei, Bouznografia lui Bouznou şi Bouzzygrafia lui Bouzzy. Cărţi tot una şi una, ieşite  ca dintr-o bucată.  Frumos ilustrate în cinci culori. Imprimate elegant pe hârtie de lux.

Conţinutul unitar se axează pe o ficţiune a istoriei, preistoriei, şi antropologiei, filtrate prin prizma hazlie a doi urşi circari dar  raportate, cu naivitate dezarmantă, la propriile noastre trăiri omneşti. Bouznou şi Bouzzy brodează pe actualele plăzmuiri febrile ale presei de zi cu zi, pe seama unei ambianţe de actualitate  care-i ameninţă şi pe ei – şi le dă de gândit mai mult decât nouă. Având mult timp de visare ca şi de meditaţie, prin hibernare, ei ne dedică gânduri, soluţii şi interpretări la nivelul lor, dar nu cu mult mai fantasmagorice decât cele ale futurologilor noştri atitraţi, vulgarizatori de ştiinţe naturale, umane şi sociale.
Cărţile Urşilor  se axează pe o temă unică şi cu ramificaţii. Acţiunea se desfăşoa pe mai multe planuri, legate între ele prin tema comună a conservării şi depoluării ambianţei fizice şi mintale  în care ne este dat să trăim. O istorie sumbră pe care numai un humor tonifiant ne ajută să o înfruntăm. Cărţile Urşilor de pildă. Ele mai au, fiecare în parte, o valoare autonomă. Fiecare volum al suitei poate deci constitui un  dar  aparte  în sacul lui Moş Crăciun. Pentru cei dragi, bine înţeles, ca şi pentru sine. Pentru cel ce vibrează şi ţine mult la valorile eterne.
Nu cu nostalgie ci din luciditate şi în perspectivă. Pentru acela am scris mai cu dosebire. Eu, autoarea, care aş fi după unii o incorigibilă « fostă », legatăde trecut, scriu însă ca şi cum nimic nu se va fi schimbat în lume; trăiesc mereu în prezent şi mă proiectez numai în viitor. Identitatea mi-e unică iar inspiraţia – autentică; luminoasă; constructivă. Am vrut ca prin acestea să las o urmă care  să-mi justifice existenţa. Mi-am propus să-i ofer cititorului o desfătare că aceea ce m-a încântat, de cum am deschis ochii; o impresie de împlinire; o satisfacţie unică, ce mi-o dădea câte o carte dintr-o mie; pe cât de bună, pe atâta de frumoasă.
Nutresc speranţa să nu-i dezamăgesc pe cititori, iar ei să aprecieze la justa ei valoare strădania mea. Îi mai rog pe cititori să-şi  împartă impresiilelor cu cei mai tineri cititori în devenire care îi înconjoară, dându-le să citească aceste cărţi. Aceştia au poate nevoie de unele explicaţii de cuvinte din partea celor mari, pe marginea textului meu. Aceştia abia aşteptă să fie scoşi din rutina lecturii obligatorii şi platitudinea  intrigelor de pe console. Am scris pentru cei singuri şi bătrâni, dar nu numai pentru ei, ci prin ei – şi  pentru tineretul nostru de azi, atât de iubitor de figuri strălucitoare din cărţi fermecătoare prin vorbe meşteşugie, ca nişte mărgăritare pe  lungi fire aurite.

Indicativ bibliografic

Numele de autor :
I o n e l a   M a n o l e s c o
Titlul  global :
« L e s   H y b e r n a u t e s »

 Subtitlurile  celor două părţi

«La Bouznographie »    şi   «La Bouzzygraphie ».

Nota bene: ele nu sunt pe piaţă şi nu se găsesc prin biblioteci, ci numai la autor, prin redacţie.

Primul subtitlu de mai sus vine de la  numele «poetului» prezumtiv şi autor de substituţie, pe nume  B o u z n o u – l’ O u r s.  
Bouznou este  primul  protagonist al suitei Hybernautilor mei. Bouznou coincide cu cel din ilustraţie unde se vede că a trăit, a îmbătrânit şi asta-i şade bine.

Al doilea subtitlu de mai sus derivă  de la  numele ursului  B o u z z y – l e – C l o n e,  care coincide  cu cel de al doilea protagonist şi nu e mai puţin important ca acela. Bouzzy ar fi un şef de promoţie, un creier luminat şi un poet tot atât de important. El e urmaşul lui Bouznou, dar  încă altceva. Ursul acesta cu dublă identitate constitue o piesă rarisimă din colecţia autoarei. Deşi  îmi aparţine, el  nu este opera  mea. Eu l-am descoperit, identificat, achiziţionat şi restaurat numai. Cine, când şi cum l-a făurit, vă voi spune-o  la locul şi timpul cuvenit…
Atât Buznografia cât şi Buzzygrafia cuprind  câte două volume sau cărţi fiecare.

L a  B o u z n o g r a p h i e

Primul din cele două volume ale Bouznografiei este totodată şi prologul întregii suite de Hybernauţi. Acest prim volum se intitulează « Les Hybernautes (1) La Bouznographie ». Autorul evocă aici la persoana întâi, trecutul ursului Bouznou, ca şi cum el ar fi fost însuşi scriitorul. Povestea lui Bouznou se desfăşoară pe momente, începând cu venirea sa pe lume, până la prima lui decepţie. Amintirile din copilărie ale lui Bouznou ne poartă prin Montrealul anilor ’80, când iarna hiberna ca imigrant boem, aciuându-se în zăpadă, sus pe acoperişul   clădirii din faţa parcului Lafontaine, situate pe Sherbrooke, colţ cu Papineau, iar vara se lăfăia la grădina zoologică din acel parc, printre sirenele dresate şi căprioarele răsfăţate. Volumul întâi al suitei Hybernauţilor (1)Bouznografia – a apărut la Montreal în tiraj restrâns, de numai 20  exemplare şi în ediţie de autor, pe data de 2 noembrie 2005 şi numără  80 de pagini bogat ilustrate.  Preţul: $ 40.00.

În continuare, Bouznografia mai numără un al 2-lea volum ce conţine 78 de pagini bogat ilustrate  cu fotografii de urşi şi de alte animale  colectibile. Textul conţine poeme cu formă fixă şi poezii futuriste, cântece figurate, poezii concrete, precum şi alte forme de performanţă prozodică. Ursul Bouznou se întrece aici pe sine ca fapte, dar  şi prin lauda de sine! El se preocupă de soarta fiinţelor nevinovate  şi de adoptarea  câinilor fără stăpân, ca de pildă  cei de la Azilul Canin de pe Cristofor Columb, sau cei reîntorşi la sălbăticie, fiind părăsiţi de stăpânii lor denaturaţi, ce şi-au luat tălpăşiţa, lăsându-i de capul lor şi pe drumuri. Cu fotografii inedite ale autoarei, luate prin oraşul lui Bucur acum un deceniu. Pretul :$ 40.00

Suita Hybernauţilor (3) are şi o a doua parte, anume : (fr) La Bouzzygraphie, care numără la rândul ei două volume ( 3 .A şi 3 .B). Preţul : $ 40.00  fiecare. Aceste volume au o valoare deosebită. Atât prin textul poetic cât şi prin ilustraţia arctofilă, la care se adaogă o valoare documentară. Căci Bouzzygraphia prezintă  în extenso  pe unicul şi nepreţuitul  Bouzzy-le-Clone, urmaşul primului urs din lume, dacă nu chiar primul Teddy Bear.

Bouzzy se luptă, nu glumă, cu  duşmanii bipezilor, nişte himere numerice minuscule, parazitând Informatica. Aceştia încurcă lumea prin cei care se ţin de glume. Dar gluma se îngroaşă, atunci cănd Internautica interferează, fie şi virtual, Hybernautica. Lăsaţi-l atunci pe Bouzzy să  arate ce poate. Bouznou bătrânul nu rămâne nici el deoparte, ci se raliază lui
Bouzzy. Amândurora le stau în cale acei Viruşi informatici, Piraţi sălbateci, Roboţi galactici, în frunte cu Regina lor barbară, pornită să  violeze spaţiul Hybernautic, călare pe  un Cal Troian. Flagelului acesta îi va pune stavilă armata autodefensivă a bravilor Hybernauţi, în frunte cu viteazul Bouzzy-le-Clone, secundat de  Bouznou bătrânul. Cei doi urşi mobilizează Animalitatea antrenând-o în campania universală  de apărare a  Naturii. Aceasta se cutremură din încheieturi, fiind bătută  pe dinafară de Vânturi vrăjmase vrând să o facă praf şi pulbere, iar pe dinăuntru –  roasă de cariile virotice şi undele nefaste, pornite să şteargă urma frumosului, adevărului şi dreptăţii. Dar asta nu va fi! Ne vom vedea cu bine la Salonul Cărţii din 2007. NB Pentru a-i obţine pe Hybernauti dela autoarea lor, ea vă roagă să vă adresaţi la Redacţie. Cu mulţumiri pentru interesul pe care ni-l purtaţi, autoarea vă urează tuturora La mulţi ani 2007 şi Lectură plăcută!

Ionela Manolescu

 

%d blogeri au apreciat: